Punctare în timp

Posted: March 29, 2022 in Poeme în română
Tags:

Într-una din aceste raze imaginile s-au descompus pe dos.

Totul e conform gravitației.

Nu știam cum se acordează un caleidoscop.

*

Un perpetuum mobile își desprinde ancora din asfalt

și se avântă spre porțile deschise ale cerului.

Un fluture cu o singura aripa acoperă soarele în picaj.

Cuptorul inundat de vise a crăpat pe la dârlogi.

*

Încet gheața iese la suprafață ca în fiecare primăvară,

înainte de îmblânzire. Calul trage la vatră.

Trenul cască, vântul urcă pe pereții mei interiori,

pe unde se construiesc poduri între artere.

*

Liniște! Vine apusul!

*****

Crucea ne stă pe dinainte.

Cinci spade contorsionate îndărăt.

Tot așteptam să se nască, mijim o nară,

poate s-a înnegrit țărâna pe dedesubt.

*

În acest castel brâncovenesc purjarea

este articulată în la minor. Înșiruirea de

statui de ceară ne împlinește.

*****

Nu-i așa. Știi. Știm. Poate fi oricum.

Ne e așa ușor să întoarcem masa în orice

direcție și să mergem înainte cu orice poveste.

Pe garduri încep să crească ramuri de brad.

*

Stelele crapă ochiul, mărul supurează,

versul dărăcuiește înțelesul.

*

Putem alege să ne uităm prin creier: multe proiecții,

Sincope și frici către realități cuantice. Putem

să le evităm manifestarea, înlocuind frecvența sursă,

putem? Sunt atâtea accidente pe această centură

de castitate a autenticității noastre.

*

Putem alege să ne uităm prin inimă, chiar

dacă doar uneori, parțial, indefinit. Chiar

dacă extorsiunile vor crea derapaje și

cascadoriile mereu au un risc real.

*

Atâta vreme cât avem plasa de siguranță

din fibrele ființei celuilalt, salturile sunt spre soare.

Când ne deconcentrăm sau deconectăm,

ne scapă puterea printre degetele mumificate ale

așteptărilor din cârcă și saltul se rostogolește în praf.

*

În resetare mereu apare lumina zorilor.

Acest râu infinit tremură printre pești,

cu pietrele lui incandescente,

cu broaștele lui ca iarba crudă,

cu aluatul de pâine integrală în albie

și cu reflexia desprinderii de aură.

*****

Ce bine că s-a dus șarpele la culcare,

deși cu un ochi, al treilea, pândește răsăritul

pe Valea Prahovei. Curge soarele

peste cascada armonizată din adâncul ființei,

mi se descâlcește parul în vânt,

lemnul care suntem primăvara înverzește.

*

Mi-a umblat dorul ca viermele în untură.

Așa, aici, acum, din cădere liberă levitez

într-un alt timp-spațiu, cu toate simțurile activate,

cu liniștea și tăcerea ce toate le știe, toate le poate.

Un pic ne îndepărtăm, uneori ne strigăm

de peste deal, ne îndepărtăm.

*

Ca un melc cu antenele

ochi spre noua fire

strălucesc în noapte,

strălucești în noapte.

Caida en el presente

Posted: March 27, 2022 in Uncategorized

Cada vez que la noche se da

la vuelta me doy la vuelta en ti.

Los zapatos rojos me llevan sin

mi hacia la tempestad de la primera

fila, hacia el tren naciendo de la montaña.


Es un nacimiento en cuerpo y espacio.

Aquí sigo como niña, aquí

duermo, aquí despierto en el dolor

del nuevo mundo, aquí el mar

me atrapa en su hechizo.

Calma es lo que hay debajo, calma.

Aquí se levanta la mujer de tela y

se pone el equipo. Buen viento,

pocas olas, necesito

deslizarme, necesito dejar

ir, caer, correr.

Ahora las rodillas me entran como

raíces en tu tierra.

Ahora brota la nieve.


Astăzi, aici port 

ojă de culoarea

pământului

cu susul în jos. 

Aici sub brazdă

m-aș băga ca Bonaparte

pe sub zăpadă, ca rădăcina

bradului pe sub pielea lutului. 

Aici stau suspendați pe 

balansoar femeia-gât cu

bărbatul-cap si croșetează 

târlici pentru iarnă.  

Aici între anotimpuri ți se 

dilată câte un timp-spațiu de

nu te vezi. Și crezi doar

simțul în sfârșit. Sunt. 

Aici pământul în care

sfredelim, în care ne

înfundândăm mâinile

și picioarele, în curând

tot corpul. 

Aici tina în care îți pui tu

rădăcinile să cânte recviemuri

și ode bucuriei. Așa încolțește 

pana din toc fără cerneală. 

Aici glodul spre care

întâmplarea colapsează prezentul

 etern. Transpirăm cu pofta

țărâna neîncepută. Vernil. 

Acum, aici. 

Dimineață saturată

Posted: December 17, 2021 in Uncategorized

Mă trezesc.

Oricât de încet ar i-ar părea lumii exterioare,

mă a-vânt pentru a respira.

Pericolul alunecă peste gâtul meu

în cântec

se încurcă celălalt gând în orizontul cuantic al posibilităților.

A satura este un mod de a face dragoste.

Un altul este să golești

întregul conținut al momentului în evenimentul întrerupt.

Amanecer con tango

Posted: August 3, 2020 in Uncategorized

Me encanta que te deslices sobre las piedras mojadas de la ciudad vieja.

Las sábanas pretenden cubrir, pero yo sé de sobra cómo tus nalgas se pelean una con la otra y se echan sobre la superficie grave.

Como a una ventana aplastan el suelo cuándo, sorprendido, este se vuelve tobogán. Una suerte de barranquismo urbano.

Y si te caes de cara, por más plano que se te vuela tu angélico rostro, habrá por dónde respirar, por entre los cubos de granito ciruela.

Inspirarás entonces el perfume de la flor de césped desde muy cerca a la raíz, en todo caso al nivel de la tierra, trasformada en pavimiento.

Por mí, que llueva día y noche, para que estés siempre corriendo, buscando cobijo, a veces entre mis objetos de artesanía, a veces entre las patatas bravas, y si no, en un atlas de geografía económica.

Me dices: Como parte de la casa de Bourbon Parma, tienes el derecho y la obligación de seducirme por tan solo respirar como un cisne. El cardenal hace mucho que sabe de Usted.

En vez, mi derecho y obligación es atarte a mi pie, para que te medio levantes, medio caes y seguramente arrastres por mí como en el tango cada vez que me intente escapar.

Lo más hondo es incomprensible fuera de su respectivo nivel vibracional.

Fabulă cu prune

Posted: August 1, 2020 in Poeme în română
Tags: , ,

De peste timpuri alunecă prune. Ele cad pe cea mai alertă piesă de vestimentație. Lumânările sunt îngropate pe jumătate și norii iată au venit colindători.


Fire de iarbă se îndoaie pe sub pântecul perfect rotund al cailor călăriți. Încordate sub brațul călărețului, nările expandate bat ritmul arăbesc în șoaptă.


Putere de muncă și distracție veșnică la ceas aniversar al palatului de vară de la Sovata sau Amara ca cireșele de dinaintea ursului neașteptat de abil la pus laba pe zmeură.


Spre seară se înfundă cu capul în movilița de blană moale și îl trece un cutremur când își adaptează temperatura la noile condiții de microcosmos.


Privind lumea invers extazul prunelor în cădere e de la sine înțeles. Soarele încă nu le-a rumenit peste tot și petele sângerii lucesc hoț în lumina lumânării.


După ce s-au dolofănit toată tinerețea și și-au crescut crestătura perfectă între omoplați sau fese sau buze sau gropițe se aruncă neștiutoare în aventura vieții lor.


Fiecare își ia o dată tot curajul de a-și iubi viața necondiționat și a se deda fară pregetare la momente atempo-spațiale de sublim și râs de bine. Și ea.


În cădere liberă o flutură vântul de miazăzi cu deformare de traiectorie de se strânge ca un giulgiu în jurul sâmburelui cu viermuș dormind lângă ouă.


Încă un vers și se dă cu capul de iarbă de-i răsună interiorul ca un fum de stele. Se rostogolește artistic înspre rădăcina din care a plecat și leșină.


Până să se dezmeticească din nou, șarpele a ieșit din lac, s-a dat după copac, și a intrat iarăși în lac. Își dea seama după sosul de fenicul pe care l-a lăsat piciorul lui ieșit din casă.


Cum se legănă pe sub crin, pe piatra în jos, întâlnește urma ceruită de lumină, un fel de sâmbure trecut prin secole de transformări, prelins pe propria-i existență.


Melcul de prună trece prin apus.

Aproape opac la prici
Un copac cu bezele
Și înghețată de mango
 
Pune radacina unde am pus aripa
Jos se intoarce senin si trece
Peste crâmpeie de luciditate

Vârful zborului în unghi se rotește
Sudând conștiința noastră de veac
Oamenii lui suntem

Adierile de idei care cad printre vișine
Printre firele de iarbă ca fibre de mușchi
Stralucesc mai bine in matase mov
 
Picuri rari se scurg din tinerețea noastră
Visând tânjim tot mai puțin
Nețărmuritul nu se apleacă peste moment
 
Se poate despărți și pelicanul in două
Și țărmuri de conștiință se topesc in răsărit
Fugar se lasă vălul pe știință
 
În centrul rotirii de zimbri ostili
Se priponesc privirile prin pânza de păianjen
Doar amintirile răzbesc prin pulberea de coarne
 
Zadarnic te împotrivești
Apusul nu se urnește din seară
Zarul văii de la Căliman
Zideste zeu zvelt zilei.

Apus cu ploaie

Posted: June 18, 2020 in Poeme în română

Din nou, ce vreme binecuvântată se cască și ne integrează-n absolut!

Mai știi, e vremea noastră preferată, de scris, de respirat și de tăcut.

Cer înviat mă scormonește în suflet, vorbește rar și clar și apăsat.

Sinteza clipelor se ilustrează – uite! – cu grav răspuns pe firmament curat.

Când norii se deschid să îmi aducă iarăși măreața mare picurată pe real

Cu-același arsenal de nuanțe mute se încinge un război emoțional.

Mi-e dor de ce ar fi putut să fie, iar nu am dat cocoșului să bea.

Și sub burice poezia știe să arcuiască extazul mai presus de ea.

Singurătatea e liberă de vină, mireasă a ulcelelor de lut

Ce dintr-a nemuririi tină ne reconstituie ca pe un arc prezent – trecut.

Creația în zei ne întrupează cu fiecare vis înfăptuit,

Universala conștiință ne reunește întru copilul reîntors în paradis.

From my undefined, unaccounted, untouched place in time I contain all the worlds.

. .

This transparent blood keeps

dripping like the Chinese drop onto

my stone

I’m losing it, I’m going, going…

.

I keep pulsating from the grave

straight into the back of your eye

your one and only

the unattained

the green, green grass in the censer

that thick in-fumation of the boundless time

.

Three times surrounding

In-chanting

In-carnate

In-side

Alive

.

I am

and will always be

here

on your eye-lids,

pumping your blood

in your appendix

delivering

foetus after foetus

drilling the virus out of you

vomit

bleed

cry

die

dice

dry

drip

peak

lift

spring

jump

fly

push it!

Feed your liver

Give the fear

Give in

Give up

Die

Die

you need it

you pace it

you like it

you need me!

Fly

Sigh

silence

.

You find your body is at home

Soon your self will join.

The exhaustion is joy

.

You will sleep

The forest will grow

The grapes will ripe

You’ve only just arrived.

Breath, breath, breath

Silence.

Light.

Vita supureaza viata

Transformarea se acutizeaza

Ordonarea crengilor in lada relaxeaza

Duc o existenta viteaza

Imi plac perioadele din zori

Pline de neivite culori

Boboci stand sa explodeze-n flori

Momentul perfect sa mori

Biserica mea e un turn de apa

Cand se pravaleste sangele prin el crapa

Gandul necurat si mi se-adapa

Sufletul din bucuria intrupata

ca sunt

Rasarit cu Corona