Apa

Posted: May 5, 2006 in Uncategorized

La nesfarsit si inca o data se intorc secundele randuite spre pielea ta pe care am stiut-o atunci impreuna cu toate cuvintele pe care le spuneam tuturor dar tu le stiai lunecandu-ti de fiecare eternitate.

Doar in spre ochii tai se intorcea si ochiul meu nestiut. Doar in greutatea chinului neatins ne crestem  din tinenmine. Firesc, nici nu am stiut cand mi-ai crapat sangele. L-am zarit pe verde poarta lumina apa. Mai rade-mi o data, te iubesc, mai rade-mi!

Simtind tintele treceam printre ele pe langa ele, ne impungeam in ele si ne cresteam alte limbi de drumuri, apoi crestea nisip si iar nisip, speram sa creasca si pamant, a crescut si iarba, a crescut si apa, apa, apa.

In apa am zarit si copilul ademenit, frumos si descult. Visand nu ne vedea, nu ne simtea scanteia din apa lui de copila.

Vom pleca cand vrei si unde vrei vom creste din nou copiii nisipului din apa.

Daca ne lasam rochiile albe verzi pe nisip crezi va vor veni dupa noi in apa? Vor sti oare drumult spre nicaieri? Ce anotimp e, zana mea? In ce parte sta apa azi? Ce se intampla acum? Ma crezi?

Margele de lume se vor inchide peste noi la apusul morgan.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.