Colonelului nu are cine sa-i scrie… excelent film, dar ar fi si mai grozav daca nu m-as identifica atat de mult cu el…Am ajuns printre altele la concluzia ca nici nu are rost sa ma mai chinui sa scriu in Engleza…nobody cares anyway… E ora 10.20 pm mananc inghetata si beau ceai cu gheata si curg apele dupa mine in ultimul hal. Vreau acasa…mi s-a facut un dor tragic… Nu stiu daca e doar sesiunea in culpa (eu abia azi mi-am dat seama ca sunt in sesiune…pt ca ei nu au nici un cuvant special pt asta, nu stiu ce se intampla cu ei, doar din senin apar multe prezentari si rapoarte…atat!
Ce viata de caine…si mi-e un dor… vreau cirese si capsuni, vreau pepeni si porc vreau mancare fara orez, cu multa carne si grasime, vreau sa fiu barbara! Alta epopee a ariadnei calatoare e pe vine, ma duc la o tigare! Viata de broasca de-as avea toata ziua as canta pe lacul din fata blocului printre fire de orez si nu as lasa locatarii sa doarma ziua toata noaptea-ntreaga!
cand vii acasa fac cinste cu cirese, visine, capsune, pepeni, porc si grasimi muuuuuuulte muuuuuuuuuulte muuuuuuuuuulte. toate speciale. toate numai pt tine. si le papi pe toate pe insulita de la sala sporturilor. am o umbra de copac rezervata acolo 😉
miss you, fiinta!