Ora ceaiului

Posted: July 12, 2007 in Uncategorized

Mirosul asta greu, dulce si murdar m-a ajuns intr-o dupa amiaza pe la ora ceaiului. Mi-am deschis larg narile si poarta sufletului sa se poata intinde ca un aluat crescut si crescut. El a intrat si s-a asezat pe pielea bratelor, pe-afara si pe dinauntru, pe fata si pe mijloc. Apoi a inceput sa ma manance, abia atingandu-ma cu perii minusculi, si-mi luam pielea scarpinandu-ma cu atata placere tropaind pe raul in care s-a scurs tot soarele din lume. Ceasul se zbatea in mine fara vreun folos, caldura imi statea ca o aura roata. Apoi din nou navaleste mirosul aburind, cremos si neted, lasandu-ma aproape lesinata. Taifunul din anul acesta va omora mai multi oameni decat cutremurul din Kobe si toti sunt cantariti in avans ca niste saci de cartofi, trantiti putin dupa ora ceaiului maldar peste mine. Ciudat cum scaunul de papura inca ne mai tine pe toti, probabil am inceput sa ne scurgem printre impletitura, strecurati ca prin miros. Cearceafurile ude de la geam nu mai prididesc sa inlocuiasca aerul conditionat infrant la fel ca mine. Niste margele pierdute in mijlocul camerei. Ceaiul de iasomie cu iz de miere s-a racit cat sa nu aiba miros. Aproape a trecut ora lui.

Comments
  1. ruana says:

    mai ai fragmente de felul acesteia? … mai pune, mai pune …

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.