Archive for November 14, 2010

De 20 de ani Maria sparge cu cana nuci pe balcon:

în cană zburdă laptele, sub cană se dărâmă sfere şi linii.

De-atâta vreme, s-a desenat doar o fisură ca un megafon

în colţul de care se agaţă ea cu pumnii.

 

Acum apune ploaia între blocurile roz,

atârnă ţevi ca o beteală din capete neterminate.

Ca vene printre ochii cu obloane verzi,

toţi – mai puţin al meu – închişi de noapte.

 

Aici e aceeaşi ordine fictivă în fiinţă şi spaţiu,

acelaşi covor sub bocancul militar bătând un oraş civil

Aceeaşi pizza ready made şi ceai cu miere la echinocţiu,

ce prelungeşte clipa de veghere şi ora de citit.

 

Prefer să stau cu ochii între-deschişi în faţa ta,

aproape să te visez trezindu-te în somn, în ape.

Cu faţa pe linia vieţii din palma mea,

aproape să nu te văd, să te înţeleg aproape.

Instantaneu epic

Posted: November 14, 2010 in Poeme în română
Tags: ,

Încă un epitet lângă şirul zilelor epicureice de la o oarecare margine de înţelegere. Un soare lichid năvăleşte ca un epitalam sughiţat de bocitoare printre crăpăturile scândurilor de la podul cu fân, dar aterizează fără putinţă de salvare pe lama cuţitului de telemea şi roşii.

Aşa mi s-a rupt un fir de gând şi mi-am lăsat ochiul să zacă. Am pipăit cu cerul închis ultima urmă pe zăpadă. Acolo s-a născut din gheaţă o felie de gutuie coaptă. Rezolvarea corzii în enigmă.

Încă o zi şi încă o zi, ad infinitum.