Archive for January, 2011

Emma

Posted: January 25, 2011 in Poeme în română

Preotul se ridica sa ia crucifixul; aunci Emma intinse gatul ca cineva caruia-i e sete, si lipindu-si buzele de trupul Fiului Domnului, dadu, cu toata puterea ei sfarsita, cea mai infiorata sarutare de dragoste pe care o daduse vreodata. Pe urma, preotul spuse tare Misereatur si Indulgentiam, muie degetul cel mare de la mana dreapta in untdelemn si incepu s-o miruie; mai intai pe ochii care ravnisera atat de mult toate maretiile pamantesti; apoi pe narile lacome de adieri calde si de miresmele dragostei; apoi gura care se deschisese pentru minciuna, care gemuse de trufie si tipase in desfrau; apoi pe mainile care se desfatau la atingerile suave, si, in sfarsit, pe talpa picioarelor, asa de agere odinioara cand alerga sa-si potoleasca dorintele, si care de-acum nu vor mai umbla.

 

El año de la loba ciega

Posted: January 16, 2011 in Poemas en español

Recuerdas el aliento de la montaña helada – su respiración más filosa y pura que el acercamiento? hielo fundido y hecho casa. El sonido de la interminable luz, el panorama del interior desprendido ya, yéndose ya, sientes la nieve alrededor y la nevada dentro? Se está llenando la copa, el vino al derrumbarse sobre la nieve olerá a sangre, nos encontrará la sombra la loba con los cachorros disparados. Se cayó otro ramo de nieve.

Me ha ganado la fiebre negra: tengo mucho frío y me quema tu nombre. Triángulos de césped se desbordan a veces, huyendo de tu ausencia. Estoy ardiendo el fuego de tu desvanecimiento, de tu razonamiento. Tu cruz en cuerpo y espíritu – tres metros enterrada en mí.

Vuelvo a mi tierra, la loba ciega, con sangre embutida en sus patas alza el hocico – la brisa congelada me trae olor a sangre caliente, a vida nueva. Cenizas con cenizas, polvo con polvo. ¡Estoy viva!

Siempre con miedo del siguiente segundo, siempre dejándolo a un lado. Hay vida, se vé, se toca, se huele, se oyes cada vez otra. Cada memoria compara para que la vida avance. Si todos dejaríamos de comparar, el tiempo no pasaría – ¿el cuerpo pasaría? Tú bendito cuerpo, ¿se quedaría en movimiento o miraría? ¿Llegaría al otro lado del tiempo?

Luego llegó el silencio del grito. La cisne se ahorcó con las piedras de su llanto. El ojo de dios parpadeó. La madrugada se metía cada vez más profundo en el bosque, la sangre fundía cada vez más ancho la nieve.

Aquél cuchillo de la eternidad ignorante. Apenas me quedan dos lomos de ti. Apenas cobijan las ojeras.

Lamiendo por última vez la nieve con su lengua de muerte, el animal se arrastra por las patas hasta la casa. La luz se quedó para siempre marcada en su negro pelaje. La razón se encontró su medida escrita en el patio líquido.

La madrugada congelada nos cubrirá igual.

Instantaneu târşâit

Posted: January 14, 2011 in Poeme în română

Mi-e greu să mă uit la chipul tău

şi se înălbeşte sideral mereu

ai zburat de mult peste graniţă

târşâia mereu după tine dorul meu.

 

Unele cărnuri cer mai degrabă carne

Trecerea nu e benefică, falnică

Tot cu tine duc luptele dinaintea somnului,

cu tine ultimele schimbări de realitate

cu tine furişat în croitoria zilei de apoi.

 

Lupoaica cu sânge încrustat pe labe.

Nu mai e a pamântului ei,

ţătâna nu îi mai primeşte carnea

omul a dez-naturalizat-o

a dez-umanizat-o

a de-significat-o.

 

În urmă venea moartea ca o depersonificare.

Cine eşti tu eşti eu,

cine creăm timpul instantaneu,

cine işi ascute genele şi aşteptarea tăiată în pământ.

 

Puls 168 la două zile după detonare.

Născut spirală într-un cer de ape, înoţi zborul tău căzut mereu pe acelaşi soclu. Un pumnal străfulgera uneori bulele de aer în îmbrăţişarea cu stânca. Respiram un spaţiu negativ inundat de lumină. Ne cambram în zbor să înotăm mai lin în noi şi în afară. Măreţia aşteptării şi măreţia momentului se întrupează în unica spirală. Ne încleştam şi ne descleştam neîncetat pentru a ne potrivi mai bine îngenuncherea până când ni s-au tocit picioarele şi cădeam până când ni s-au tocit trupurile şi îngenuncheam. Până când tăcerea s-a revărsat din unicul punct în prezentul concentric. Singure artificii ale unui foc întoarse în direcţii opuse, ne-am reîntâlnit în căderea parabolică.

Ca un luceafăr hristos te ridicai cu toată haita de vise din adâncurile mele.

 

Instantánea sin recuerdo

Posted: January 4, 2011 in Poemas en español
Tags:

Tiemblo tu ausencia,

casi no veo,

casi no hablo.

 

Arrebatadas hojas de plátano –

hierbabuena para tus sueños,

coco, jugo, vida

carne blanca caída,

restos para que coma la ira.

 

Desplacemos la presencia del tiempo,

todo de una vez, todos de una vez:

cuerpos mudos, cada uno con su aura

aplastándose para caber en el segundo

todos iguales, mujeres, hombres y niños

petrificados a las veintitrés.

 

Luego las hormigas se pusieron en marcha

para trotarlos igualmente

para unirlos en su ausencia

¿dónde estarán?

y los esperaremos un año y otro

un salto de conejo, un parpadeo de tortuga.

 

El sentido último se nos ha escapado.

Te amo, pero esto no tiene nada que ver.

Por ahora la montaña nos encubre con su aliento congelado

por ahora la fiebre nos calienta estos extraños cuerpos

que todavía se abrazan de lado.

 

Por ahora hubo demasiadas palabras

y lo no-dicho ya no existe.

Suponiendo la cicatriz como posibilidad de la herida

Rebeca me recuerda a veces

la grandeza de la realidad.

 

Dormida.