Instantaneu târşâit

Posted: January 14, 2011 in Poeme în română

Mi-e greu să mă uit la chipul tău

şi se înălbeşte sideral mereu

ai zburat de mult peste graniţă

târşâia mereu după tine dorul meu.

 

Unele cărnuri cer mai degrabă carne

Trecerea nu e benefică, falnică

Tot cu tine duc luptele dinaintea somnului,

cu tine ultimele schimbări de realitate

cu tine furişat în croitoria zilei de apoi.

 

Lupoaica cu sânge încrustat pe labe.

Nu mai e a pamântului ei,

ţătâna nu îi mai primeşte carnea

omul a dez-naturalizat-o

a dez-umanizat-o

a de-significat-o.

 

În urmă venea moartea ca o depersonificare.

Cine eşti tu eşti eu,

cine creăm timpul instantaneu,

cine işi ascute genele şi aşteptarea tăiată în pământ.

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.