Archive for the ‘Press’ Category

Social Theatre – Building a Chance for All

13th-23rd April 2015, UK

‘’Theatre is a form of knowledge: it should and can also be a means of transforming society. Theatre can help us build our future, rather than just waiting for it…’’ – Augusto Boal

 

“Social Theatre – Building a Chance for all” is KA1 Erasmus Plus project to be held in West Lexham, Norfolk, UK from the 13th-23rd of April 2015. Click here for more information.

 

This mobility will bring together 55 participants + 3 trainers and 4 support staff from 11 EU and neighbouring countries: UK, Turkey, Tunis, Spain, Romania, Portugal, Palestine, Serbia, Jordan, Israel and Italy.

 

We will be exploring together ways in which Social Theatre can become a sanitation and restructuring mechanism for social relations. Sounds exciting? Apply here before 1/03/2015

Want to gain valuable working experience with European Funding, Project Management or Logistics in a dynamic environment? INTERN with us – e-mail us max 100-word motivation and attach a short cv at erasmus.project.home@gmail.com

…Theatre was created to tell people the truth about society and life …

 

How terribly beautiful!

Posted: January 7, 2013 in Press

de Prof.univ.dr. ION COJA
Ungaria Mare nu a existat!
Să afle şi TOKES!!!
Da, istoric aşa este! Este scornită de minţile înfierbântate care confundă realitatea cu visurile deşarte de mărire! Ungaria aşa zis Mare a fost un artificiu administrativ, o găselniţă birocratică, a unui funcţionar oarecare, numit Buest, decizie luată în 1867, de azi pe mâine, într-un birou, în urma unor intrigi şi aranjamente de culise. Ungaria aşa zis Mare nu a fost o realitate istorică, împlinită printr-un eveniment de anvergură.
Nici vorbă să se compare cu procesul prin care s-a ajuns la constituirea României Mari, proces care are la temelia sa jertfa a zeci, sute de mii de români!
Prin jertfă se consolidează tot ce este trainic în istorie.
Unde este jertfa ungurească la 1867?! Unde a fost jertfa ungurească atunci când, după un veac şi jumătate de ocupaţie turcească totală, Budapesta este eliberată de armatele imperiale austriece?
Să le aducem aminte celor care calomniază România cu atâta pasiune, faptul ruşinos, penibil, jenant, de care ne-am ferit să facem caz, că în armata care i-a alungat pe otomani din Budapesta şi din Ungaria, nu a existat niciun combatant ungur!
Repet: când turcii, care transformaseră Ungaria în paşalâc, au fost alungaţi de armatele unei puteri europene, creştine, în acea armată nu a fost niciun ungur care să fi ridicat sabia pentru gloria, liberatea sau demnitatea maghiară! Nici unul! La fel cum, în cele aproape două secole de ocupaţie turcească, nu s-a înregistrat niciun moment de rezistenţă, de opoziţie ungurească la ocupaţia musulmană.
Nota bene: principatul medieval ungar, creaţie a Bisericii Catolice, nu a avut o omogenitate etnică comparabilă cu a principatelor româneşti, între care includ şi Transilvania. Nu întâmplător regii Ungariei de origine maghiară îi numeri pe degete, într-o jumătate de mileniu! Asta până la Mohaci, în 1527, când statul ungar dispare. Dispare Ungaria, dar nu şi Transilvania, care continuă să existe! De ce nu dispare şi principatul Transilvania odată cu Ungaria, la 1527? Simplu de ce: pentru toată lumea, pentru toate cancelariile din acea vreme, Ungaria şi Transilvania erau lucruri diferite, entităţi complet separate, care nu puteau fi gândite împreună! Dimpotrivă, în linii mari, Transilvania se afla în aceeaşi situaţie cu Moldova şi Ţara Românească, fiind toate trei părtaşe în mod firesc la aceeaşi istorie, la acelaşi model de organizare politică.
Insistenţa cu care ne atacă detractorii maghiari ne obligă la gestul cel mai firesc: comparaţia între cel calomniat şi calomniator! Foarte uşor şi la îndemâna oricui este să constate că oportunismul şi lipsa de demnitate este mult mai prezentă la liderii maghiari, decât la cei care ne-au condus şi reprezentat pe noi!
S-o spunem pe şleau şi pe înţelesul omului de rând: momentele în care să-ţi fie ruşine de tine că eşti maghiar sunt mult mai numeroase şi mai jenante decât cele care i-ar îndreptăţi cât de cât pe români să trăiască acest sentiment dureros. Nu mai intrăm acum în detalii, dar aceste detalii de urgenţă trebuie adunate de istoricii specialişti şi puse pe tapet, căci numai aşa vom închide gura celor care şi-au făcut o meserie din a calomnia tot ce este românesc!
Ţinem totuşi să punem o întrebare pentru bravii noştri detractori maghiari, mai activi ca de obicei în preajma zilei de 1 Decembrie: Câţi sunt românii care au făcut istorie pentru Budapesta, şi câţi sunt maghiarii care au marcat istoria pentru români? Câţi sunt românii al căror nume a fost maghiarizat şi se fălesc azi cu ei toţi maghiarii, şi câţi sunt maghiarii cu nume românizat?. Să mi se ierte simplicitatea, aproape penibilă, a demersului pe care îl propun! Dar nu avem încotro şi trebuie să ne coborâm la nivelul cerebral al celor care ne agresează, agasanţi şi insistenţi cu orice ocazie! Să vorbim aşadar pe înţelesul minţii lor, împuţinată de ură şi năluciri deşarte!
Avem nevoie, zic, de aceste două liste, riguros alcătuite, ca să le facem publice şi să tranşăm o dată şi pentru totdeauna disputa artificială, nefirească, la care suntem obligaţi să participăm, oricât de neserioasă ni se pare nouă, românilor. Pentru cei ce vor face această operaţiune, de listare a românilor care împodobesc Pantheonul unguresc, le recomandăm să verifice situaţia din satul Buia, unde s-au născut cei doi mari matematicieni Farkas şi Janos Bolyai. Am prieten un istoric din Sibiu, care mi-a demonstrat că tatăl, Farkas din Buia, scris Bolyai, era român, că tot satul Buia era românesc pe la 1800, iar numele de botez Farkas, adică Lupu, este un binecunoscut nume de botez tipic românesc, larg răspândit la românii din Ardeal, din Maramureş! Din păcate acel coleg se teme pentru persoana lui şi pentru familie să-şi susţină ipoteza, adevărul!. Să-l ajutăm noi, dacă nu pe domnul istoric, atunci măcar pe domnul Adevăr să iasă în lume teafăr, întreg, nemăsluit!
Acelaşi exerciţiu nu ar strica să-l facem şi cu ceilalţi vecini, întrebându-ne câţi ucrainieni, ruşi, bulgari, sârbi sau greci au scris pagini de istorie românească, şi câţi români i-au fericit pe vecinii noştri şi ar binemerita nu numai un cuvânt de recunoştinţă din partea acestora!. Dar ar merita ca în toate aceste ţări, în Grecia, în Bulgaria, în Serbia, în Ucraina, în Ungaria, să înceteze prigoana împotriva celor ce simt româneşte şi se consideră români! Oare cât vom mai tolera persecutarea şi marginalizarea românilor fără a face auzit măcar protestul nostru, al românilor din România, care nu riscăm nimic demascând neruşinarea guvernanţilor vecini, a guvernanţilor noştri, complet surzi la suferinţa românilor din ţările vecine?!
Pentru acei unguri care nu mai ostenesc blamându-i pe români în toate felurile, să le reamintim: la Trianon, în 1920, s-a decis crearea statului Ungaria! Budapesta nu mai fusese capitala unui stat adevărat, suveran, încă din 1527, după dezastrul de la Mohaci. Abia după 400 de ani, la Trianon, a apărut din nou un stat ungar. De data asta, pentru prima oară în istoria lor, ungurii erau majoritari în propria ţară. Iar statul ungar era, pentru prima oară, un stat naţional! Comunitatea internaţională le-a făcut ungurilor acest dar, iar ei, maghiarii, consideră că atunci, la Trianon, s-a produs cel mai mare dezastru din istoria lor! Care e logica acestor resentimente? Cum puteţi deplânge la nesfârşit dispariţia graniţelor care aparţineau altora, adică habsburgilor?! Nicidecum maghiarimii! Nu vă deranjează ridicolul situaţiei?!
Până la Trianon, vreme de 400 de ani, ungurii au trăit sub guvernarea şi administrarea altora, ba a turcilor, ba a austriecilor. Abia după Trianon, ungurii s-au trezit fără stăpân, liberi să se guverneze cum vor! Şi ştiţi dumneavoastră, fraţi maghiari, care a fost prima iniţiativă a politicienilor dumneavoastră de atunci, a liderilor de la Budapesta? Care a fost primul lor gând de autoguvernare maghiară, suverană şi independentă pentru prima oară după 400 de ani? Nu ştiţi, căci este tare jenant ce a decis, de capul ei, clasa politică din Ungaria! Au decis să trimită şi au şi trimis la Bucureşti o delegaţie, de trei conţi maghiari, care i-au propus regelui Ferdinand şi lui Ionel Brătianu ca Ungaria să se lipească la România, într-un stat dualist, după modelul dualismului austro-ungar instituit în 1867!. Nici mai mult, nici mai puţin!
Aşadar instituirea unui dualism româno-ungar a fost proiectul politic cel mai dorit, speranţa cea mare a politicienilor maghiari!. Lipsiţi de exerciţiul guvernării, al libertăţii, fruntaşilor unguri le-a fost teamă de riscurile şi provocările la care te supune suveranitatea. S-au simţit singuri şi neajutoraţi, neasistaţi! Nu ştiau încotro s-o apuce! Cam la fel cum au reacţionat ţiganii noştri când au fost eliberaţi din aşa zisa robie: s-au trezit şi ei dintr-odată neasistaţi şi s-au întors pe capul boierului român să afle cu ce l-au supărat şi să ceară să rămână mai departe sub pulpana sa!
Unde era dispreţul politicienilor maghiari faţă de tot ce este românesc atunci când au venit la Bucureşti cu căciula în mână cerşindu-ne întovărăşirea?! Unde era dorul de libertate şi neatârnare care animă, se zice, întreaga istorie a cavalerilor maghiari?! Prin ce impuneau românii în faţa vecinilor maghiari ? Prin faptul evident că în această parte a Europei, a lumii, statul cel mai vechi şi mai stabil, cu o continuitate neîntreruptă de peste 600 de ani, era statul român. Nici în toată Europa nu găseşti multe popoare care s-au învrednicit de o asemena performanţă politică! Semn de cuminţenie şi de înţelepciune atât la nivelul domnilor, cât şi la nivelul omului de rând de la talpa Ţării! Nu întâmplător românii se numără şi printre cele numai câteva popoare din Europa care au fost în stare să elaboreze un cod juridic propriu, vestitul Jus Valachicum.
Da, oameni buni, aşa s-au petrecut lucrurile după Trianon! A fost un moment jenant pentru bieţii unguri, iar guvernanţii şi mai apoi istoricii români, ca nişte veritabili domni, ca nişte adevăraţi boieri, ca nişte buni vecini, ca nişte oameni adevăraţi, ne-am abţinut să-l popularizăm, să-l mediatizăm şi să-l comentăm! Să facem caz, ori, ferit-a Sfântul, să facem haz! Căci comentariul, oricare ar fi fost, nu putea fi decât unul complet defavorabil ne-prietenilor noştri! Şi poate că aşa ar trebui să procedăm şi în continuare! Să facem uitate asemenea momente de slăbiciune ale Celuilalt!
Din păcate, abnegaţia ungurească sistematică, instituţionalizată, de a lovi şi calomnia tot ce este românesc, ne obligă să părăsim îndătinata noastră atitudine de a-i lăsa pe neprieteni în plata Domnului. Bunătatea noastră şi bunul nostru simţ sunt considerate slăbiciune, prostie chiar! E timpul ca această impertinenţă să capete răspunsul cuvenit, iar cei fără ruşine să fie obrăzniciţi şi puşi cu nasul la perete, să nu şi-l mai ridice aşa de sus fără niciun temei! Dacă nu se găsesc maghiarii de bun simţ care să-i tragă de mânecă pe connaţionalii lor mai zănateci sau nu îndrăznesc, să ne ocupăm noi, românii, de această trebuşoară! Şi s-o facem de data asta temeinic, cu sistemă!
Avem nevoie, aşadar, de o strategie bine pusă la punct prin care să contracarăm eforturile sistematice ale celor care, cu fel şi fel de minciuni, ne calomniază şi ne sabotează cu orice ocazie! Noi nu avem nevoie de minciuni, de alte calomnii ca să le răspundem, ci avem de partea noastră adevărul şi nu mai putem întârzia cu punerea în funcţiune a acestei arme teribile: ADEVĂRUL! Şi adevărul este de partea noastră în cele mai multe cazuri! Numai detractorii noştri au motive să se teamă de adevăr! Ceea ce înseamnă că îl avem de partea noastră şi pe bunul Dumnezeu, care este, în fapt, alt nume al adevărului. Numai că trebuie să avem grijă mare: Dumnezeu, oricât ne-ar iubi, nu ne bagă şi în traistă!. Ne-a iubit Dumnezeu atunci, la Alba Iulia, şi a vegheat Sfântul Duh la opera care se finaliza în acea zi de neuitat. Dar acel final fericit se împlinea prin fapte de vitejie şi de dăruire apostolică a cărturarilor noştri, şi datorită jertfei româneşti din acei ani teribili ai Marelui Război.
1 Decembrie s-a împlinit prin voia Domnului, dar nu ne-a picat din cer!.
Tuturor românilor aşadar, pentru fiecare român în parte şi pentru întreg Neamul nostru cel românesc, inima şi fruntea sus! Avem de ce! La Mulţi Ani Frumoşi!
Prof. univ. dr. ION COJA
Apropos, ştiţi cum a chemat-o pe mama lui Matei Corvin?
– Elisabeta Sălăjan !!!

The dual B.A. degrees from Al-Quds University and Bard College will promote active learning, independent thinking, critical inquiry, and the free exchange of ideas. There is a future for Palestinian excellence, incubator of dreams forbidden by law.

Fa-te samanta, lacrima de dor; din samanta floare, din floare fecior…

Si cenusa se uda cu lacrima iubirii si se transforma in floare. Si udata cu lacrima divina, prin ploaie si din pantecul noptii se renaste fecior sub ochii lunari ai fetei. Feciorul astfel renascut rascumpara dreptatea prin niste tineri reporteri la al-jazeera:Din samanta, floare, din floare fecior….

It seems a crucial moment in time and frames, in understandings and positionings.  The world will understand a little better how it functions: a looking in the mirror exercise for the un-blind(ed).  And thine eyes are made for the seeing and thy spirit for the understanding and thy blood for the fighting. If it is to happen in the near future, it happens. Animo, heroi!

Nota – raport de activitate

Posted: July 10, 2011 in Press

Dragi colegi si prieteni din RoMadrid,

 

Cati dintre noi am putea defini intr-un cuvant ce este RoMadridul pentru noi? Pentru mine este actiune si instantaneu. Asa se intampla ca ne-a luat valul evenimentelor si pe unii dintre voi inca nu v-am cunoscut de cand am fost aleasa presedinte al asociatiei noastre.

 

In nume personal si al echipei directoare tin sa va multumesc pentru increderea acordata prin votul vostru, dar mai ales pentru colaborarea deosebit de fructuoasa pe care am avut-o de la alegerea mea in aprilie pana in prezent. Iata evenimentele majore din aceasta perioada:

 

* Spectacol si atelier  “Tríptico de Extensiones y Conjunciones de Identidad” in Semana Complutense de las Letras, Facultad de Filosofía, UCM
* Recitalul Poetic “RefleXos en Libertad”, Café Libertad 8.
* Seminarul “Impuls Iberic pentru Anul European al Voluntariatului”, Baixo Miño – Alto Minho, Portugalia
* Cursul European de formare “Poetry Adventure” pentru lideri, formatori, coordonatori de tineret, El Berrueco, Madrid.
* Schimbul European de Tienret “Action – Healthy Reaction”, Rijeka, Croatia.
* Cursul European de formare “Volunteerism Management”, Kayseri, Turcia.
Urmatoarea activitate majora intreprinsa de Asociatia noastra va fi Saptamana Tieneretului Romanesc si Concursul Miss Diaspora Rumania en España 2011, despre care aveti detalii in postul anterior. Pentru buna organizare a acestuia, avem nevoie de sustinerea si implicarea voastra directa in toate activitatile din aceasta saptamana. Avem in special nevoie de:
” machetatori (foi volante, triptice, folletos)
” cunoscatori / experti internet (pentru raspandirea materialului de publicitate si anunturilor)
” cunoscatori / experti in presa, marketing, PR si RRHH
” logistica, parilla / cocienros, camareros
” suflete mari, doritoare sa ajute la promovarea si imbunatatirea imaginii Romaniei, la fortificarea nucleului de tineri voluntari romani din Madrid si promovarea valorilor umane, spirituale si materiale romanesti.
Oferim:
” educatie si distractie non-formala
” ambianta primitoare si prietenoasa, un grup saritor si entuziast
” posibilitatea promovarii talentelor voastre personale
” escapade in aer liber
” pe durata desfasurarii proiectului Miss Diaspora voluntarii care si-au platit cotizatiile la zi au masa si cazarea asigurate
Foile de membru se pot obtine de la contact@romadrid.org. Tot aici scrieti-ne daca si cum puteti contribui la organizarea evenimentului Miss Diaspora si Semana de la Juventud Rumana de saptamana viitoare.
Cu drag,
Ariadna Petri
Presedinta Asociatiei de Tineret RoMadrid Cultural Club
Contact@romadrid.org,  665 209 307

Café Libertad 8 y Circulo Poetico RefleXos9.05.2011 (more…)

CONCIERTO  SUBCARPATI,  TIMMP, LIL´CRINAL  ATD,  SHOKER,  MUGURI VERZI

Subcarpati, TIMMP, Vallekas

Sambata 12 Martie 2011:

19ºº – Dezbatere despre identitatea nationala prin muzica

Loc: Consejalia de Inmigracion de Coslada / Avenida de la Constitucion nº21

Metro/Tren:  Coslada

Discuţie despre identitatea românească prin intermediul muzicii, cu prezenţa de Andrei Marius Alexe, solistul vocal  de la Suie Paparude.  Cunoscut sub numele de MC Bean, Marius este unul dintre promotorii ideii de promovare a muzicii traditionale romanesti pin muzica electronica experimentala cu variaţii ritmice de hip-hop.Va avea loc o dezbatere deschisă la care vor participa: Alexandru Nastase, Agustin Plasencia, Ariadna Petri, Fabiani Belemusche, Bogdan Ater, Alexandru F. Dica,  Razvan Parus si alti muzicieni, poeti si artisti.

21ºº – Proiectie video  si Dj sesion

Loc: centru asociativ din  c/ Isleta nº30 ( Coslada )

Tren: San Fernando

Va avea loc o Proyectie video cu activitatile tinerilor voluntari romani pe anul 2010 dupa care

Dj Limun, unul dintre cei mai buni dj de scratch din Romania, va sustine o sesiune de DNB si DubStep

Duminica 13 Martie 2011:

20ºº – Concert Subcarpati

Loc: sala de concerte Hebe

c / Tomas Garcia, nº5

Pe data de 13 Martie va avea loc în sala de concerte Hebe, marele eveniment al săptămânii: Concertul formatieiSubcarpati. Vor deschide concertul tineri artisti romani din Madrid. La ora 20:00, grupul TIMMP (Teatru Muzical prin poezie) isi va prezenta experimentul artistic. In continuare, la 20:30  rapperii  Lil’Crinal ATD, Shocker, Muguri Verzi, tineri formati de Romadrid, vor incinge atmosfera. Publicul se va putea bucura de la 21:00 la 22:00 de o sesiune de drum and bass, cand mult asteptatii Subcarpati vor aparea pe scena.

Atasam acestui comunicat si un articol din revista Origini din luna Februarie pentru o mai buna intelegere si motivatie:
Foaie verde de la munte
Vin Subcarpati sa cante
Foaie verde-a dorului
De dragul poporului.
Ia mai manati mai flacai
Si dansati pe drum-uri noi!

Dupa o lunga renegare a muzicii traditionale romanesti in masa de catre tinerii romani in sfarsit in Romania se aud voci ce renasc intr-o forma noua si atractiva sunetele folclorice.

Noutatea muzicală a anilor 70-80, care a revoluţionat atat scenele din SUA, cât şi, cu timpul, pe cele din toată lumea, a fost hip-hop-ul. Invenţiile (ulterior numite mix-uri) jamaicanului DJ Kool Herc presupuneau izolarea break-urilor (parte a cântecului care are doar tobe) de restul melodiei. Acest gen a devenit foarte popular şi au fost preluate şi completat ca manifestare complexă de dansatori (break-dance), poeţi (Rap-eri / MC), percuţie vocală (beat-boxing) sau pictură/artă grafică (Graffiti).

În aceeaşi perioadă, Phoenix a reuşit în România să dezvolte un nou sunet de inspiraţie folclorică. Motivele sonore cvasi-primitive erau inteligent şi convingător topite în ceea ce muzica îşi asuma atunci ca modernitate: rock-ul, invenţia nemesisului din Vest. Aceeaşi idee a fost abordată şi de grupul Sincron al lui Cornel Fugaru, însă printr-o juxtapunere mai simpla a suflului rock şi a pieselor folclorice. Într-o altă manieră şi Sfinx a reuşit să adulmece urma monstrului arhetipal, pe Zalmoxis, însă era vorba de un apel la mitologie si folclor in numele unei psihedelii naţionale. Proiectul Savoy orientat pe aceleaşi linii generale s-a destrămat in anii 80, când iluzia libertăţii s-a rezolvat cu învoire de la partid, iar regimul şi-a creat propria versiune de folclor modernizat, unua în care simbolurile revoluţiei socialiste au înlocuit motivele folclorice autentice. Toate proiectele de acest gen care au urmat, la o distanţă de timp considerabilă, s-au împărţit pe întreaga scară dintre acceptabil şi grotesc.

În 2010 Subcarpati reusesc sa integreze ideile celor 2 miscari fuzionate de muzica electronica experimentala cu Dubstep.

Bean, aşa cum e cunoscut autorul albumului “Subcarpaţi” şi membru al colectivului Blanoz şi actual vocalist al trupei Şuie Paparude, trecut pentru o vreme şi prin L’Orchestre de Roche, face parte dintr-o generaţie cu dublă moştenire, care a crescut cu televizorul etern comutat pe toate MTV-urile ultimilor 20 de ani şi cu calculatoarele mereu conectate la toate sursele virtuale ale ultimilor 10 ani, „pe la Romană”, în centrul unei urbanităţi a cărei sete de importuri culturale vestice nu s-a potolit niciodată, dar şi „prin Dolhasca, la câmpie”, spaţiul în care arhaismele (şi derivatele lor) încă mai sunt conservate şi realizate. Aceasta este declaraţia de intenţie pe care o face pe „Am crescut pe la Romană”, al doilea album al trupei „Subcarpaţi”, o strigătură în care tempoul infernal al kick-urilor maramureşene se varsă destul de logic in drum&bass. Forma în care artistul toarnă esenţe din folclor e una surprinzătoare pentru genurile muzicale abordate, dar şi pentru muzica românească în general.

Încercarea de reîntoarcere la rădăcini şi la copilărie atât a autorului cât şi a muzicii este una sinceră, chiar dacă metodologia este împrumutată. Ca şi în cazul Phenix-ilor, înspiraţia folclorică are menirea de a îmbogăţi metafora muzicală şi în acelaşi timp de a propia un public mai larg. Această abordare este cu atât mai naturală şi eficientă în acest moment, în care totul pare să fi fost spus în muzică, în care fast-food pop-ul vestic e bine fixat în reflexul unui anumit tip de producător şi consumator.

Primul lor album a fost postat pe site-ul oficial www.subcarpati.com, de unde poate fi descărcat gratuit de fanii din toată Europa. În acest sens, Bean declară: “E folclor. A ajuns la mine gratis, ajunge şi la voi gratis”

Creata recent trupa are deja printre tinerii romani multi sustinatori si e minunat sa vezi din nou laolalta tineri romani dansand pe „hora fericirii”. Deasemenea merita amintit videoclipul melodiei “Când a fost la ’89” care amesteca cantecul de jale romanesc cu hip-hop-ul lui Bean si sunetul experimental de inspiratie folclorica pe care Dj Limun il segmenteaza in fel si chip. Forma ancestrala de cantec de jale se mentine si imbogateste cu un vers cat se poate de bucolic si dureros:

“pelinel cu strop de roua
cand am fost la 89
nu au mai putut rabda
haiducii au umplut strada […]
veneau flacai din uzine
precum un roi de albine”

In turneul pe care Subcarpati il fac in Europa amintim deja concertele din Maastricht (Olanda), Bruxelles (Belgia) si Cluj (unde o mare de maini taseaza aerul pe fuziunea etnologica care se poate viziona pe youtube – club midi). Subcarpati au ajuns si la Chisinau unde a fost primiti cu multa caldura dupa concertul de lansare de la Bucuresti de pe 1 decembrie 2010, ziua nationala a Romaniei. Cu aceeasi ocazie Dj Limun, care a stat in Madrid timp de 3 ani, a venit sa sustina in Coslada pe data de 3 decembrie 2010 un concert de Drum and Bass, Folk si Hip-Hop in care s-au lansat 12 tineri cantareti romani rezidenti in Spania dintre care amintim: Lil’Crinal ATD, Mc Bebe, Mc Contra, Shok-er,  Radu P. Nastase.

Pe data de 13 Martie subcarpatii vor ajunge si in Madrid in sala de concerte Hebe aflata in cartierul Vallecas pe strada Tomas Garcia, nº5, unde vor fi primiti de catre organizatia RoMadrid Cultural Club. Pentru doar 5€ biletele pot fi deja cumparate anticipat in sediile RoMadrid din Vallecas (C/ Lopez Grass nº5; Metro L1: Nueva Numancia), Coslada (C/ Isleta, nº30; Cercanias: San Fernando), Getafe (C/ Lártiga, 2; Metro/Cercanias: Getafe Central) si exista optiunea rezervarii pe internet la adresa Madridul@gmail.com. In ziua concertului intrarea costa 7€. In deschidere Dj Limun va sustine o sesiune de Drum and Bass, urmata de hip-hop-ul lui Lil’Crinal ATD. De asemeni grupul TIMMP (Teatro Interpretando Mùsica Mediante Poesìa) format din Andrei Donarond, Alexandru Flor inDica, Ariadna Petri, Ramona Vergoti, Radu P. Nastase, Daniel Delgado, Gaby Hurmuzache vor interpreta piese folk/blues/jazz/fado/flamenco din creatia personala.

VA ASTEPTAM!!!

El miercoles, 2 de marzo de 2011, a partir de las 21.30, la Carnicería se vuelve poesía:  La Huelga (c/ Zurita 39, M. Lavapies).

Recital poético Ariadna, Rebeca, Gilda, Giovanni

“CARNE” Recital Poético Ariadna Petri, Rebeca Álvarez Casal, Giovanni Collazos y Gilda Lobatón se juntan para ofrecernos una selección de la mejor carne poética. Acompañados por las proyecciones de Jose Zarco y la guitarra de Martín Bevcar, estarán el próximo miércoles 2 de marzo, a las 21.30h, en

Bar La Huelga (c/ Zurita 39, M. Lavapies).

Os esperamos!!!

 

El martes, 8 de febrero de 2011, a partir de las 19.30, la Carnicería se vuelve poesía.

“Instantáneas de carne” Recital Poético Ariadna Petri & amigos

Biblioteca Pública Fuencarral-El Pardo Rafael Alberti

C/ Sangenjo, 38, M. Herrera Oria (L9)

Recital Poético de Ariadna Petri: poemas sobre nosotros y vosotros, sobre ideas y cuerpos, letras y olvidos, carnes frescas y arrugadas, llenas y deformadas, sonrientes y machacadas … instantáneas sobre la posibilidad del eterno retorno sagrado – carnal: la angustia gravitacional.

Os espero!!!