How terribly beautiful!

Posted: January 7, 2013 in Press

de Prof.univ.dr. ION COJA
Ungaria Mare nu a existat!
Să afle şi TOKES!!!
Da, istoric aşa este! Este scornită de minţile înfierbântate care confundă realitatea cu visurile deşarte de mărire! Ungaria aşa zis Mare a fost un artificiu administrativ, o găselniţă birocratică, a unui funcţionar oarecare, numit Buest, decizie luată în 1867, de azi pe mâine, într-un birou, în urma unor intrigi şi aranjamente de culise. Ungaria aşa zis Mare nu a fost o realitate istorică, împlinită printr-un eveniment de anvergură.
Nici vorbă să se compare cu procesul prin care s-a ajuns la constituirea României Mari, proces care are la temelia sa jertfa a zeci, sute de mii de români!
Prin jertfă se consolidează tot ce este trainic în istorie.
Unde este jertfa ungurească la 1867?! Unde a fost jertfa ungurească atunci când, după un veac şi jumătate de ocupaţie turcească totală, Budapesta este eliberată de armatele imperiale austriece?
Să le aducem aminte celor care calomniază România cu atâta pasiune, faptul ruşinos, penibil, jenant, de care ne-am ferit să facem caz, că în armata care i-a alungat pe otomani din Budapesta şi din Ungaria, nu a existat niciun combatant ungur!
Repet: când turcii, care transformaseră Ungaria în paşalâc, au fost alungaţi de armatele unei puteri europene, creştine, în acea armată nu a fost niciun ungur care să fi ridicat sabia pentru gloria, liberatea sau demnitatea maghiară! Nici unul! La fel cum, în cele aproape două secole de ocupaţie turcească, nu s-a înregistrat niciun moment de rezistenţă, de opoziţie ungurească la ocupaţia musulmană.
Nota bene: principatul medieval ungar, creaţie a Bisericii Catolice, nu a avut o omogenitate etnică comparabilă cu a principatelor româneşti, între care includ şi Transilvania. Nu întâmplător regii Ungariei de origine maghiară îi numeri pe degete, într-o jumătate de mileniu! Asta până la Mohaci, în 1527, când statul ungar dispare. Dispare Ungaria, dar nu şi Transilvania, care continuă să existe! De ce nu dispare şi principatul Transilvania odată cu Ungaria, la 1527? Simplu de ce: pentru toată lumea, pentru toate cancelariile din acea vreme, Ungaria şi Transilvania erau lucruri diferite, entităţi complet separate, care nu puteau fi gândite împreună! Dimpotrivă, în linii mari, Transilvania se afla în aceeaşi situaţie cu Moldova şi Ţara Românească, fiind toate trei părtaşe în mod firesc la aceeaşi istorie, la acelaşi model de organizare politică.
Insistenţa cu care ne atacă detractorii maghiari ne obligă la gestul cel mai firesc: comparaţia între cel calomniat şi calomniator! Foarte uşor şi la îndemâna oricui este să constate că oportunismul şi lipsa de demnitate este mult mai prezentă la liderii maghiari, decât la cei care ne-au condus şi reprezentat pe noi!
S-o spunem pe şleau şi pe înţelesul omului de rând: momentele în care să-ţi fie ruşine de tine că eşti maghiar sunt mult mai numeroase şi mai jenante decât cele care i-ar îndreptăţi cât de cât pe români să trăiască acest sentiment dureros. Nu mai intrăm acum în detalii, dar aceste detalii de urgenţă trebuie adunate de istoricii specialişti şi puse pe tapet, căci numai aşa vom închide gura celor care şi-au făcut o meserie din a calomnia tot ce este românesc!
Ţinem totuşi să punem o întrebare pentru bravii noştri detractori maghiari, mai activi ca de obicei în preajma zilei de 1 Decembrie: Câţi sunt românii care au făcut istorie pentru Budapesta, şi câţi sunt maghiarii care au marcat istoria pentru români? Câţi sunt românii al căror nume a fost maghiarizat şi se fălesc azi cu ei toţi maghiarii, şi câţi sunt maghiarii cu nume românizat?. Să mi se ierte simplicitatea, aproape penibilă, a demersului pe care îl propun! Dar nu avem încotro şi trebuie să ne coborâm la nivelul cerebral al celor care ne agresează, agasanţi şi insistenţi cu orice ocazie! Să vorbim aşadar pe înţelesul minţii lor, împuţinată de ură şi năluciri deşarte!
Avem nevoie, zic, de aceste două liste, riguros alcătuite, ca să le facem publice şi să tranşăm o dată şi pentru totdeauna disputa artificială, nefirească, la care suntem obligaţi să participăm, oricât de neserioasă ni se pare nouă, românilor. Pentru cei ce vor face această operaţiune, de listare a românilor care împodobesc Pantheonul unguresc, le recomandăm să verifice situaţia din satul Buia, unde s-au născut cei doi mari matematicieni Farkas şi Janos Bolyai. Am prieten un istoric din Sibiu, care mi-a demonstrat că tatăl, Farkas din Buia, scris Bolyai, era român, că tot satul Buia era românesc pe la 1800, iar numele de botez Farkas, adică Lupu, este un binecunoscut nume de botez tipic românesc, larg răspândit la românii din Ardeal, din Maramureş! Din păcate acel coleg se teme pentru persoana lui şi pentru familie să-şi susţină ipoteza, adevărul!. Să-l ajutăm noi, dacă nu pe domnul istoric, atunci măcar pe domnul Adevăr să iasă în lume teafăr, întreg, nemăsluit!
Acelaşi exerciţiu nu ar strica să-l facem şi cu ceilalţi vecini, întrebându-ne câţi ucrainieni, ruşi, bulgari, sârbi sau greci au scris pagini de istorie românească, şi câţi români i-au fericit pe vecinii noştri şi ar binemerita nu numai un cuvânt de recunoştinţă din partea acestora!. Dar ar merita ca în toate aceste ţări, în Grecia, în Bulgaria, în Serbia, în Ucraina, în Ungaria, să înceteze prigoana împotriva celor ce simt româneşte şi se consideră români! Oare cât vom mai tolera persecutarea şi marginalizarea românilor fără a face auzit măcar protestul nostru, al românilor din România, care nu riscăm nimic demascând neruşinarea guvernanţilor vecini, a guvernanţilor noştri, complet surzi la suferinţa românilor din ţările vecine?!
Pentru acei unguri care nu mai ostenesc blamându-i pe români în toate felurile, să le reamintim: la Trianon, în 1920, s-a decis crearea statului Ungaria! Budapesta nu mai fusese capitala unui stat adevărat, suveran, încă din 1527, după dezastrul de la Mohaci. Abia după 400 de ani, la Trianon, a apărut din nou un stat ungar. De data asta, pentru prima oară în istoria lor, ungurii erau majoritari în propria ţară. Iar statul ungar era, pentru prima oară, un stat naţional! Comunitatea internaţională le-a făcut ungurilor acest dar, iar ei, maghiarii, consideră că atunci, la Trianon, s-a produs cel mai mare dezastru din istoria lor! Care e logica acestor resentimente? Cum puteţi deplânge la nesfârşit dispariţia graniţelor care aparţineau altora, adică habsburgilor?! Nicidecum maghiarimii! Nu vă deranjează ridicolul situaţiei?!
Până la Trianon, vreme de 400 de ani, ungurii au trăit sub guvernarea şi administrarea altora, ba a turcilor, ba a austriecilor. Abia după Trianon, ungurii s-au trezit fără stăpân, liberi să se guverneze cum vor! Şi ştiţi dumneavoastră, fraţi maghiari, care a fost prima iniţiativă a politicienilor dumneavoastră de atunci, a liderilor de la Budapesta? Care a fost primul lor gând de autoguvernare maghiară, suverană şi independentă pentru prima oară după 400 de ani? Nu ştiţi, căci este tare jenant ce a decis, de capul ei, clasa politică din Ungaria! Au decis să trimită şi au şi trimis la Bucureşti o delegaţie, de trei conţi maghiari, care i-au propus regelui Ferdinand şi lui Ionel Brătianu ca Ungaria să se lipească la România, într-un stat dualist, după modelul dualismului austro-ungar instituit în 1867!. Nici mai mult, nici mai puţin!
Aşadar instituirea unui dualism româno-ungar a fost proiectul politic cel mai dorit, speranţa cea mare a politicienilor maghiari!. Lipsiţi de exerciţiul guvernării, al libertăţii, fruntaşilor unguri le-a fost teamă de riscurile şi provocările la care te supune suveranitatea. S-au simţit singuri şi neajutoraţi, neasistaţi! Nu ştiau încotro s-o apuce! Cam la fel cum au reacţionat ţiganii noştri când au fost eliberaţi din aşa zisa robie: s-au trezit şi ei dintr-odată neasistaţi şi s-au întors pe capul boierului român să afle cu ce l-au supărat şi să ceară să rămână mai departe sub pulpana sa!
Unde era dispreţul politicienilor maghiari faţă de tot ce este românesc atunci când au venit la Bucureşti cu căciula în mână cerşindu-ne întovărăşirea?! Unde era dorul de libertate şi neatârnare care animă, se zice, întreaga istorie a cavalerilor maghiari?! Prin ce impuneau românii în faţa vecinilor maghiari ? Prin faptul evident că în această parte a Europei, a lumii, statul cel mai vechi şi mai stabil, cu o continuitate neîntreruptă de peste 600 de ani, era statul român. Nici în toată Europa nu găseşti multe popoare care s-au învrednicit de o asemena performanţă politică! Semn de cuminţenie şi de înţelepciune atât la nivelul domnilor, cât şi la nivelul omului de rând de la talpa Ţării! Nu întâmplător românii se numără şi printre cele numai câteva popoare din Europa care au fost în stare să elaboreze un cod juridic propriu, vestitul Jus Valachicum.
Da, oameni buni, aşa s-au petrecut lucrurile după Trianon! A fost un moment jenant pentru bieţii unguri, iar guvernanţii şi mai apoi istoricii români, ca nişte veritabili domni, ca nişte adevăraţi boieri, ca nişte buni vecini, ca nişte oameni adevăraţi, ne-am abţinut să-l popularizăm, să-l mediatizăm şi să-l comentăm! Să facem caz, ori, ferit-a Sfântul, să facem haz! Căci comentariul, oricare ar fi fost, nu putea fi decât unul complet defavorabil ne-prietenilor noştri! Şi poate că aşa ar trebui să procedăm şi în continuare! Să facem uitate asemenea momente de slăbiciune ale Celuilalt!
Din păcate, abnegaţia ungurească sistematică, instituţionalizată, de a lovi şi calomnia tot ce este românesc, ne obligă să părăsim îndătinata noastră atitudine de a-i lăsa pe neprieteni în plata Domnului. Bunătatea noastră şi bunul nostru simţ sunt considerate slăbiciune, prostie chiar! E timpul ca această impertinenţă să capete răspunsul cuvenit, iar cei fără ruşine să fie obrăzniciţi şi puşi cu nasul la perete, să nu şi-l mai ridice aşa de sus fără niciun temei! Dacă nu se găsesc maghiarii de bun simţ care să-i tragă de mânecă pe connaţionalii lor mai zănateci sau nu îndrăznesc, să ne ocupăm noi, românii, de această trebuşoară! Şi s-o facem de data asta temeinic, cu sistemă!
Avem nevoie, aşadar, de o strategie bine pusă la punct prin care să contracarăm eforturile sistematice ale celor care, cu fel şi fel de minciuni, ne calomniază şi ne sabotează cu orice ocazie! Noi nu avem nevoie de minciuni, de alte calomnii ca să le răspundem, ci avem de partea noastră adevărul şi nu mai putem întârzia cu punerea în funcţiune a acestei arme teribile: ADEVĂRUL! Şi adevărul este de partea noastră în cele mai multe cazuri! Numai detractorii noştri au motive să se teamă de adevăr! Ceea ce înseamnă că îl avem de partea noastră şi pe bunul Dumnezeu, care este, în fapt, alt nume al adevărului. Numai că trebuie să avem grijă mare: Dumnezeu, oricât ne-ar iubi, nu ne bagă şi în traistă!. Ne-a iubit Dumnezeu atunci, la Alba Iulia, şi a vegheat Sfântul Duh la opera care se finaliza în acea zi de neuitat. Dar acel final fericit se împlinea prin fapte de vitejie şi de dăruire apostolică a cărturarilor noştri, şi datorită jertfei româneşti din acei ani teribili ai Marelui Război.
1 Decembrie s-a împlinit prin voia Domnului, dar nu ne-a picat din cer!.
Tuturor românilor aşadar, pentru fiecare român în parte şi pentru întreg Neamul nostru cel românesc, inima şi fruntea sus! Avem de ce! La Mulţi Ani Frumoşi!
Prof. univ. dr. ION COJA
Apropos, ştiţi cum a chemat-o pe mama lui Matei Corvin?
– Elisabeta Sălăjan !!!

The dual B.A. degrees from Al-Quds University and Bard College will promote active learning, independent thinking, critical inquiry, and the free exchange of ideas. There is a future for Palestinian excellence, incubator of dreams forbidden by law.

Fa-te samanta, lacrima de dor; din samanta floare, din floare fecior…

Si cenusa se uda cu lacrima iubirii si se transforma in floare. Si udata cu lacrima divina, prin ploaie si din pantecul noptii se renaste fecior sub ochii lunari ai fetei. Feciorul astfel renascut rascumpara dreptatea prin niste tineri reporteri la al-jazeera:Din samanta, floare, din floare fecior….

It seems a crucial moment in time and frames, in understandings and positionings.  The world will understand a little better how it functions: a looking in the mirror exercise for the un-blind(ed).  And thine eyes are made for the seeing and thy spirit for the understanding and thy blood for the fighting. If it is to happen in the near future, it happens. Animo, heroi!

The sect of the Phoenix – the age long secret which has become unveiled, desacralized by modern media. For we all are mud and to mud we shall return. Like a pure Arab blood rising from the slime of the tide, the horse trotting me about is rising from the intoxicating roses. The stallion will forever guard the entrance to the empire of the future, and the grass blades have the choice of following the hierarchy and allow for the trotting or be grazed. There are also those who may grow roots away from the path of the gatekeeper and away from the promised land of future which he majestically guards.

The kids tricked me again. I have prepared a nice presentation, slides, stories, food for thought and only four came to watch poor Antigone. She cried again over the tomb of her brother, about the other world and about the sunshine and then they all went their ways.

And then again this man comes howling from afar, I try to lure him to see his face, to poke his eye balls and trap his tail under my rocking chair, but he keeps a respectable 1km distance and keeps howling. The night is young!

To Sari Nusseibeh

Determined, it’s the adjective I would put to Beethoven’s music.  Evocative and melancholic, glorious and humble like the pastorate of auto-individualized sheep.  Majestically throws one into the pool of self-analysis and search of happiness, even if it is hyper conditionalised and to be delivered in a post-time, in the vacuum of age after the end of time. The motivation for submission has been improved over the centuries from salvation post-mortem (of the soul or of the memory in the future generations) to a happy life on earth (by establishing “universal peace”). And now again we have reached a vacuum of belief by the accentuated degradation of the concept of “Universal peace”, which has been rendered unfeasible. So there should be a world-wide contest to establish the next aim of salvation through which to reconsider and re-appreciate salvation – its redefinition for renewed use. An end has set over all directions of development available to the modern and post-modern thought and maybe a new dawn will start with the 5th Symphony.

The End of life is echoed so bitterly but rapidly rises from ashes again. Birth is always difficult. And heads really start following, each time a wave attempts to rise it is quickly silenced and reduced back with grand parade to the  normality equalized at a certain level for the whole humanity, by a certain invisible hand (haha, maybe of the economy?!) and skillfully kept as such until it boils too much, at once. But much education should be undertaken before then and this is another global problem and another way in which the world is, in the end homogenous by having unitary needs (natural or created equally across the population).

Who and where are those groups of people who might have resisted unification – globalization, neo-liberalism, capitalism, and many other –isms and how complete is their resistance for all existential dimensions. May they come to the front and investigate the depths of their existence their independence from the systems. May they be praised and welcomed amongst us at least for their attempts.

A bien-tot! apa

Pastel between dusk and dawn

Posted: October 13, 2012 in Poems in English

Large triangles of obscurity squeezing

so you may float in

my waters running up

over the valley

 

with colourfast steps folding

our acute lives

to want, to beg oblivion

 

 

Every night I pick myself up and

I fall to the deaths

within me with the slow, prolonged eye

with the wide, opening wound

a furtive, infectious reincarnation.

 

 

And every white, frozen morning

my essence is quickly dispersed through

the words

through the meanings and inventions

launched between the brain and the universe

of cyclical, irascible possibilities.

 

 

And every white morning I reconstruct your embrace

between the brain

and the universe of cyclical and irascible

possibilities overflying between soul and mind.

How many times have you woken up in a fishbowl, with light enough to ignite an atomic explosion pouring in through the openings of your rock cave and the sensation of limit-experience around the corner, thought you don’t know if it will be tragedy or bliss. 

Aside  —  Posted: September 29, 2012 in Uncategorized

Flash passing through Iqrith

Posted: September 15, 2012 in Poems in English
Tags: ,

With the eyes sunk into the should I eat the empty village piece by piece – a pious, youthful lust. Stones with life unwashed since 60 years, my feet full of ever fresh blood.

Seven stairs hanging like a snake on the wall of the church. Lianas between the columns and the sky, lulled in the myth. The cupola hasn’t finished falling, hasn’t finished rising, foundation revolving in the fresh blood.

Only the road to the cemetery is left to tell the stories of the mountains, of the graves and all the days. Every spring the road is swallowed with the air of machine-gun memories towards the Sea of Galilee.

The youth of the village have come to the resurrection mass in the cemetery: the living return, the dead return, the living and the dead of the village return to celebrate together. In between the graves fresh blood flows again.

 From 20th -27th July 2012 , London, UK

The main topics of the training:

Youth in Action Programme advocacy

Poetry Writing – basic types, sources of inspiration, usage of poetry today

Making and Marketing Young Literature, Making and Publicising a Literary Network

Social Inclusion Theory

The main goal of our training course “Metaphor in Action” is to improve creativity and increase knowledge, learning methods and experiences of participants, so that they will be able to use it in everyday work for youth with educational difficulties and social integration including them in active local community life.

 

 

Working language:

English – all participants must be able to actively communicate using English language

 Partners: 11 countries

Spain, Italy, UK, France, Lithuania, Latvia, Croatia, Bulgaria, Greece, Romania and Turkey

 How to Apply:

To request an application form and for any other questions please e-mail indraalhambra@gmail.com.

Funding:

100% for accommodation will be covered and 70% of travel cost (Apex tickets) will be reimbursed after receiving original receipts.

The European Commission, the European Parliament and the Member States of the European Union have agreed to establish the Youth in Action Programme, which puts into effect the legal framework to support non-formal learning activities for young people. It will run from 2007 to the end of 2013.

Find out more about it at: http://ec.europa.eu/youth/index_en.htm