Posts Tagged ‘Instantaneu’

Puls 168 la două zile după detonare.

Născut spirală într-un cer de ape, înoţi zborul tău căzut mereu pe acelaşi soclu. Un pumnal străfulgera uneori bulele de aer în îmbrăţişarea cu stânca. Respiram un spaţiu negativ inundat de lumină. Ne cambram în zbor să înotăm mai lin în noi şi în afară. Măreţia aşteptării şi măreţia momentului se întrupează în unica spirală. Ne încleştam şi ne descleştam neîncetat pentru a ne potrivi mai bine îngenuncherea până când ni s-au tocit picioarele şi cădeam până când ni s-au tocit trupurile şi îngenuncheam. Până când tăcerea s-a revărsat din unicul punct în prezentul concentric. Singure artificii ale unui foc întoarse în direcţii opuse, ne-am reîntâlnit în căderea parabolică.

Ca un luceafăr hristos te ridicai cu toată haita de vise din adâncurile mele.

 

Alba con caballo

Posted: December 20, 2010 in Poemas en español
Tags: , ,

El sol estalló por mi nariz.

 

repentinamente,

como el caballo me miraba

en su vuelo,

me empezó a fluir té por las raíces

de los dientes de madera.

 

Estos árboles, eternamente enajenados

no

hacían

nada.

 

nada más que arquear

sus pechos y lomos, ante

el dios caballo,

cuando él pasaba adiós y elegante,

corriendo hacia una tierra en espiral.

 

Las manos son

la expresión del alba.

 

así su majestad me trotaría cada pulgar,

resbalándose hacia el principio,

por el arroyo-río.

 

Por supuesto que esencialmente somos

los mejores seres acuáticos de la tierra.

 

entre tanto, el semental

loco

se inclinaba entre

los muslos y las mejillas

como un salmón.

 

Se aventaba,

aún más descuidado

por la nieve azul

hacía el borde del camino.

 

su humo está goteando

a través de mis paredes,

gritos,

propagando un silencio mortal,

colgando hacia arriba de las cuatro esquinas,

oliendo la botella con el cielo arrumbándose.

 

Y el caballo vino corriendo

a lo largo

de mi

ojo.

 

había un árbol de navidad

y tu cigarro apuntaba hacía el criminal:

yo y la mosca de mi ojo derecho,

rescatadas por mí pupila-entre-hojas-de-no-olvido.

 

Y el tren cruzó terriblemente a través de mi ventana.

es casi mediodía.

 

Mi vientre está

lleno

de

té.

 

Me levanto y me voy

a explotar debajo del asiento

de la justicia bárbara.

 

Las reglas están hechas para que dios descanse en paz.

2006, México D.F.


Instantánea de espejos

Posted: December 19, 2010 in Poemas en español
Tags: ,

El frío ya llegó por fin.

Estás tan mudo, como el aire de la mañana nevada.

El color del aura como serpiente me alcanza.

 

Estás tú en el último momento del encuentro sin fin:

Con brazos verdes,

Esperando a que te crezcan hojas y flores,

Rezando por una gota más de clorofila.

 

Dándole tiempo al tiempo me quedé sin risa,

Sin la menor idea de que las aves pasarán por encima,

Siempre otras, siempre hacia otros espejos.

 

De 20 de ani Maria sparge cu cana nuci pe balcon:

în cană zburdă laptele, sub cană se dărâmă sfere şi linii.

De-atâta vreme, s-a desenat doar o fisură ca un megafon

în colţul de care se agaţă ea cu pumnii.

 

Acum apune ploaia între blocurile roz,

atârnă ţevi ca o beteală din capete neterminate.

Ca vene printre ochii cu obloane verzi,

toţi – mai puţin al meu – închişi de noapte.

 

Aici e aceeaşi ordine fictivă în fiinţă şi spaţiu,

acelaşi covor sub bocancul militar bătând un oraş civil

Aceeaşi pizza ready made şi ceai cu miere la echinocţiu,

ce prelungeşte clipa de veghere şi ora de citit.

 

Prefer să stau cu ochii între-deschişi în faţa ta,

aproape să te visez trezindu-te în somn, în ape.

Cu faţa pe linia vieţii din palma mea,

aproape să nu te văd, să te înţeleg aproape.

Instantaneu epic

Posted: November 14, 2010 in Poeme în română
Tags: ,

Încă un epitet lângă şirul zilelor epicureice de la o oarecare margine de înţelegere. Un soare lichid năvăleşte ca un epitalam sughiţat de bocitoare printre crăpăturile scândurilor de la podul cu fân, dar aterizează fără putinţă de salvare pe lama cuţitului de telemea şi roşii.

Aşa mi s-a rupt un fir de gând şi mi-am lăsat ochiul să zacă. Am pipăit cu cerul închis ultima urmă pe zăpadă. Acolo s-a născut din gheaţă o felie de gutuie coaptă. Rezolvarea corzii în enigmă.

Încă o zi şi încă o zi, ad infinitum.

Instantaneu de toamnă

Posted: November 1, 2010 in Poeme în română
Tags: ,

Aburi nesăţioşi de pădure tomnatică se ridică între noi. E cald, sânii tăi molateci dansează bachata unul cu celălat. Un soare sângeriu se lasă sau urcă doar 20cm mereu, cât să îşi adape poporul, ţara şi câteva floarea-soarelui răzleţe. Preoteasa nu vrea să se strângă frunzele căzute, sunt oaza ei de pasiune. Alături miriştea a ars înainte de vreme şi pasul tău iar doineşte. Pe lângă noi se târâie care, trenuri, maşini, vremuri. Ultimul mac a îmbobocit. Închide pleoapa târzie, alt foşnet adie la catafalc. Cerneala neagră curge pe drum. E cald şi coapsele tale molatece dansează bachata. Aburi de câmp primăvăratic se lasă peste noi.

Instantaneu cu seceră

Posted: October 12, 2010 in Poeme în română
Tags: ,

Privind în oglinda din apusul sângerând am văzut secerând oi. Apoi cum se înnegrea cerul, apoi o iarbă gri, apoi copii cu mâinile de oţel-inox şi în urmă gol.

În secunda mea m-am întors să culeg prunii şi să adun porumbul.

În faţa puştii îmi spuneai: „Ai fost în Valea Plângerii!”
În faţa puştii îmi spuneau: „Toţi suntem în tine, sau am fost, sau vom fi!”

 

Interviu de vara tarzie pe un mal atemporal al Marii Negre, cu Daiana Maties pentru Freies Radio fur Stuttgart, Germania http://frs.kumbi.org/ . Ocazia: Intalnirea romanilor de pretutindeni, Mangalia, 2010 si prezentarea in cadrul acestui eveniment a volumului Instantaneas en cuatro hilos (Niram Art, 2010). Un interviu care mi-a starnit curiozitatea de a-mi auzi si alte poeme intr-o astfel de interpretare  si care se va dezvolta intr-un sirag de secvente care imbina poezia cu cate o alta arta. Multumesc Daiana pentru frumosul interviu si pentru scanteia aceasta despre care inca nu stii ca ai aprins-o.

Poeme recitate in interviu: Instantaneu cu ciocan, Instantaneu cu secera, Dimineata 1, Dimineata de iarna, Instantaneu cu ochi, Instantaneu pe granita dintre noi, Din gura ciorii. Interviul disponibil la http://www.montanbanat.de/phonothek_daiana/ .

Cu ochii adânciţi în suflet mănânc câte o bucată din satul gol – o poftă pioasă, de copil. Pietre cu viaţă nespălată de 60 de ani, picioarele mele pline de sânge mereu proaspăt.

Şapte trepte agăţate ca un şarpe de zidul bisericii. Liane între coloane şi cer, adormite în mit. Cupola neterminată de căzut şi neterminată de ridicat, temelia clocind sânge proaspăt.

Rămâne doar drumul spre cimitir să spună poveştile nunţilor, ale înmormântărilor şi ale tuturor zilelor. Şi pe el îl înghite, an după an, aerul cu amintiri de mitralieră din Marea Galileii. Uneori îi răsare în mijloc o floare proaspătă de Sângele-voinicului.

Tinerii satului au venit la slujba de înviere în cimitir: se întorc vii, se întorc morţi , se întorc viii şi morţii satului să prăznuiască împreună. Printre morminte curge din nou sânge proaspăt.

Iqrith, Israel, 2010

Aburi nesatiosi de padure tomnatica se ridica intre noi. E cald, sanii tai molateci danseaza bachata unul cu celalat. Un soare sangeriu se lasa sau urca doar 20cm mereu, cat sa isi adape poporul, tara si cateva floarea-soarelui razlete. Preoteasa nu vrea sa se stranga frunzele cazute, sunt oaza ei de pasiune. Alaturi miristea a ars inainte de vreme si pasul tau iar doineste. Pe langa noi se taraie care, trenuri, masini, vremuri. Ultimul mac a imbobocit. Inchide pleoapa tarzie, alt fosnet adie la catafalc. Cerneala neagra curge pe drum. E cald si coapsele tale molatece danseaza bachata. Aburi de camp primavaratic se lasa peste noi.