Posts Tagged ‘Kyoto’

Please take your shoes off here. The wood has to feel you, you have to ask it to let you pass. You have to breathe with it, caress it, there’s no road without a bridge. Then be malleable, like a banana skin, otherwise the spears will go right through your heart when you fall. And walk slowly, if the gods wake up you don’t know what to tell them. Bend your arms a little and regulate your breath. Only step twice in each square and concentrate on nothing.

Then go in smoothly, kneeling, crawling. There’s no room for mistakes or fear. All is one and words are nothing. All the millions of stones of exact equal size sing the lost song of riders and fighters. Here the dead flower is revived in the tea and the void centre keeps levitating around its own axis. Remember you took off your shoes.

Advertisements

Va rugam sa va scoateti pantofii aici. Lemnul trebuie sa va simta, trebuie rugat sa va lase sa treceti. Trebuie sa respirati cu el, sa-l mangaiati, nu exista drum fara pod. Apoi trebuie sa fiti maleabili ca o coaja de banana, altfel sulitele va vor trece chiar prin inima cand veti cadea. Si pasiti incet, daca zeii se trezesc, nu stiti ce sa le spuneti. Indoiti-va putin bratele ca la teatrul mistic si respirati regulat ca la templu.

Apoi intrati incet, in genunchi, taras. Nu e loc pentru pentru greseli sau frica. Pasiti numai de doua ori in fiecare patrat al covorului si concentrati-va la nimic. Totul este una si cuvintele sunt nimic. Toate milioanele de pietre de exact aceeasi marime din fata altarului reflecta cantecul pierdut al calaretilor dezcapatanati, damelor fara ingeri si razboinicilor muribunzi. Abanos, aur, rosu regal si crini (nu stiu exact cum se numeste, in Engl e maroon, in spaniola granate, in franceza bordeaux, any idea? Sigur nu e nici maron nici grena!) sunt expuse in partea zeilor, oameni in transa sau dormind de partea dumneavoastra.

Nu cautati sa fugiti dupa inceput pentru ca se vor fi tarat destule vietuitoare cu acceasi fata ca si dumneavoastra in cercuri concentrice in jurul fiecarui individ, cate trei sustinand fiecare stalp. Aici trebuie sa ingenunchiati si sa stati nemiscati pana mai apoi. Picioarele nu va vor mai folosi vreodata. Nici plamanii, nici creierul, nici ochii, nici urechile, nici trupul, nici amintirea, nici sufletul, nici viitorul, poate nici pamantul…

Amintiti-va, v-ati scos pantofii.