“Fă-te sămânță, Lacrimă de dor
Din sămânța floare, din floare fecior”
… Așa a fost Făt Frumos din Lacrimă.
Sunt
Regina florii cu 321 de petale.
Așa s-a făcut în inima Spaniei profunde,
Plămădit din infinite ore de cercetare, analiză,
Scriere și rescriere, organizare și haos intuitiv
Din iubire de oameni și de pace
cu durerile nopților si zilelor de studiu
În care nu se potriveau conceptele
Nu se aliniau teoriile si totuși
Din sămânța mult gestată
Din prea-plinul cunoașterii
La sfârșitul primei luni de vară s-a închegat pentru întâia oară.
Șuvoaie de lacrimi au curs trei ore la rând și apoi încă trei
Pentru toate provocările și reușitele
Pentru dureri și bucurii de negândit
Pentru culmile de extaz și glorie și infinit
Pentru timpul întretăiat, decalat și toate realitățile paralele care n-a fost să fie
Colapsate în agonie.
Fătul născut din alinierea conceptelor mult s-a plimbat prin luminile noi
A împărtășit din viața lui tânără
Fertilizată printr-o duzină de călătorii în jurul Soarelui
Tinerilor și profesorilor care îi vor multiplica sămânța mai departe
S-a împărtășit de la dumnezeii vechi și noi
A descoperit și s-a aflat
Și s-a întors a treia lună în țărâna sa.
Ultimul trimestru a fost cu încheiere și moarte
Cu împărăția toată năruită si închinată
Pe altarul de grosimea unei foi de hârtie
Arderile de tot s-au binevoit
Mielul s-a îngropat
Al șaptelea cincinal s-a încheiat
Piatra în apă a crăpat
Și Sfântul Spiridon mi-a adus coroana de busuioc și sânge
Cu două duzini de repetări
Războaie, cutremure si plecări.
Sunt
Regina florii din floare
de iarnă renăscută cu zăpada sa,
cu alunecările sale,
cu finețea cristalelor întrupate din aer în păr
Din sămânța florii de gheață, Fecior!
Sunt.
Suntem.